O veste pe care clasa politică de la București ar prefera să o îngroape: Kaja Kallas a numit 33 de noi ambasadori europeni. Pe listă nu se află niciun român. Zero.
Ne-am jucat ani la rând de-a băiatul cuminte. Stăm în ultima bancă, nu ridicăm mâna, nu propunem nimic, nu deranjăm pe nimeni. Singura instrucțiune care pleacă de la București spre Bruxelles este una singură: dați-ne bani pentru coeziune și subvenții agricole. Cerșim. Și nici măcar banii pe care îi cerșim nu suntem în stare să-i cheltuim.
Vreți dovada că nu mai existăm pe hartă? Președintele Finlandei a enumerat statele vecine cu Ucraina care trebuie consultate înaintea negocierilor cu Rusia. Pe noi ne-a omis. Pe noi — țara cu cea mai lungă graniță cu Ucraina, cu drone rusești căzute lângă Tulcea chiar azi-noapte. Uitați. Pur și simplu uitați.
Iar eu vă spun deschis ce văd: avem o diplomație fără coloană vertebrală. O clasă politică ce confundă reziliența cu rezistența și nu pricepe nici măcar abecedarul jocului european. Cum vrei să te audă cineva la masa marilor decizii, când nici măcar nu înțelegi despre ce se discută acolo?
Lista noilor ambasadori europeni nu este decât vârful aisbergului. Dedesubt se află o diplomație care a renunțat să mai lupte.