Gândul zilei
„Consider rugăciunea ca fiind starea de normalitate în care vreau și trebuie să fiu. Starea de dialog cu Dumnezeu și cu Sfinții Săi. Este armonia cea dintâi spre care tindem toți în mod conștient sau nu. Armonia dobândită în taină nu rămâne ascunsă, ci se arată în viață, în purtare, în raportul nostru cu ceilalți.” – Arhiepiscopul Dunării de Jos Casian
Știai că?
Rugăciunea Lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” are două puncte de sprijin: cel dogmatic, prin recunoaşterea Dumnezeirii lui Hristos şi cel mântuitor, al milostivirii din partea Domnului, fiind considerată rugăciunea minţii, sau rugăciunea inimii, aşa cum trebuie s-o înţelegem, pentru că l-a întrebat Sfântul Macarie pe Îngerul Domnului, care i s-a arătat spre a-l învăţa tainele cele neştiute şi a zis: Te rog, spune-mi mie, ce rugăciune se potriveşte monahului? Şi i-a zis lui: Dacă omul este cu ştiinţă de carte, să zică Psalmii lui David sau: «Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul», iar, această rugăciune este cea mai puternică şi cea mai uşor de zis. Căci, mulţi dintre cei cu ştiinţă de carte au părăsit pe toate şi numai zicând această rugăciune s-au mântuit, fiindcă Dumnezeu ne arată că numai Cuvântul Său este «oglinda» prin care ne putem vedea sufletul şi că numai El este Semănătorul adevăratei seminţe a mântuirii noastre!
Pilda zilei
Cerul, pământul şi lumea
Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un prieten:
– Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu team văzut supărat.
– Foarte simplu, a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa îmi aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul.Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. În cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face.
Bunătatea izvorâtă din dragoste ce aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.
„Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite. ”
Sursa: Realitatea Spirituala