Gândul zilei
„Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuși și cu Dumnezeu.” – Sfântul Grigorie de Nazianz.
Știai că?
În popor, există obiceiul de a se împărţi turte săracilor de ziua Sfântului Fanurie, care făcea milostenie pentru iertarea sufletului mamei sale. Creștinii fac timp de nouă zile (mai puțin în ziua de duminică) turte/plăcinte pe care le împart săracilor cerând ajutorul Sfântului. Când le dau de pomană, spun în gând sau cu voce tare: „Să fie pentru mama Sfântului Fanurie.” Unii creștini fac acest post nouă zile la rând, alții, miercurea, alții, luni, miercuri, vineri. După ajutorul primit, se face o plăcintă mai mare de mulțumire și se împarte și aceasta nevoiașilor pentru mântuirea sufletului mamei sfântului Fanurie. În cele zece zile, se citește totodată și Acatistul Sfântului Fanurie.
Iată una dintre cele mai răspândite rețete de fanuropita: se amestecă o cană cu zahăr și una cu ulei, până când compoziția devine ca o cremă. Se adaugă două căni cu suc de portocale, trei sferturi de cană cu nuci măcinate, o linguriță cu scorțișoară, o linguriță cu praf de copt, zahăr vanilat, patru căni cu făină, trei sferturi de cană cu stafide. Se mai pot adăuga cuișoare sau nucșoară, după gust. Se amestecă bine și se pune compoziția în tava unsă. Se coace timp de 45 – 50 de minute și apoi se taie în forme pătrate. După ce se scoate din cuptor, turta se poate unge cu sirop de apa cu zahăr sau miere de albine. Se usucă destul de repede și, de aceea, este util să se păstreze în frigider/acoperită.
Pilda zilei
Teologul și bătrânul părinte
Un om învăţat, teolog, a mers la un bătrân. Văzând că bătrânul n-are nimic afară de Biblie, i-a dăruit propriul comentariu la Scriptură. După un an, teologul s-a întors la bătrân şi l-a întrebat: – Părinte, cartea mea te ajută să înţelegi mai bine Biblia?
– Dimpotrivă – a răspuns bătrânul – a trebuit să mă uit tot timpul în Biblie ca să pricep ce ai
scris tu acolo.
Un bătrân spunea următoarele:
– Viaţa fără vorbe aduce mai mult folos decât vorbele fără viaţă, fiindcă viaţa învaţă şi în tăcere, pe când vorbele fără viaţă, oricât de frumos ar suna, nu fac decât să împovăreze. Dacă se unesc însă vorbele şi viaţa, ele alcătuiesc frumuseţea adevăratei filosofii.
Sursa: Realitatea Spirituala