În biografia lui Ali Khamenei se regăsesc fragmente din parcursul tuturor marilor lideri autoritari ai secolului trecut: o tinerețe revoluționară care amintește de Fidel Castro, statutul de discipol favorit al fostului ayatollah – cam la fel cum era Stalin pe lângă Lenin și, nu în ultimul rând, o numire surprinzătoare ca succesor al lui Khomeini, în 1989, asemănătoare modului în care Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea partidului de la Gheorghiu‑Dej.
„Conservator fanatic, Khamenei a întărit structura de putere întemeiată pe fundamentalism islamic, slăbind uneori controlul doar pentru a impune noi schimbări radicale atunci când percepea fisuri în fundațiile Republicii Islamice”, notează o analiză Le Monde.
De la discipol al lui Khomeini la gardian al purității credinței
Sayyid Ali Khamenei s‑a născut în 1939, în nordul Iranului, într‑o familie religioasă, și la 19 ani a devenit discipol al viitorului ayatollah Ruhollah Khomeini, conducătorul revoluției islamice din 1979. A jucat un rol cheie în răsturnarea șahului Reza Pahlavi și în instaurarea noii teocrații. Pe rând viceministru al apărării, apoi președinte în timpul lungului război cu Irakul, Khamenei și‑a consolidat poziția atât de bine încât, în 1989, la moartea ayatollahului, a fost desemnat succesor, deși avea un rang inferior în cler. Constituția a fost modificată pentru a‑i permite să devină lider spiritual
Gardian al „purității ideologice”, el se revendica din descendența profetului Mahomed, din a 38‑a generație după al treilea imam, cel al șiiților. Odată instalat, a preluat controlul asupra tuturor pârghiilor – militare, religioase, judiciare, parlamentare, mediatice, economice. S‑a sprijinit pe Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, o miliție a credinței care a pus mâna pe principalele resurse ale Iranului și a instaurat o supraveghere mai dură decât fostele poliții politice comuniste, precum Securitatea.
Artizanul din spatele celor mai sângeroase mișcări teroriste islamiste
Alegerea reformistului Mohammad Khatami ca președinte în 1997 a lăsat să se întrevadă o posibilă destindere socială și diplomatică, dar Khamenei a pus rapid capăt acestei perioade, reluând atacurile împotriva „marelui Satan” american după 11 septembrie 2001. Au urmat peste două decenii de teroare împotriva propriului popor. Revoluția Verde din 2009, care amenința linia ultraconservatoare, a fost zdrobită prin alegeri trucate, arestări și peste o sută de morți.
Izolat complet de restul lumii, inclusiv în spațiul arab, Khamenei a înarmat Hezbollah și numeroase miliții anti‑israeliene, l‑a susținut pe dictatorul sirian Bashar al‑Assad și a încurajat atentate teroriste.
Regimul a continuat programul nuclear în ciuda sancțiunilor internaționale tot mai dure. Criza economică și pandemia gestionată prost au agravat situația: în 2022, tinere femei și‑au smuls vălul în semn de protest, iar represiunea a devenit tot mai violentă. În decembrie anul trecut, revoltele s‑au extins la nivel național, iar în ianuarie mii de manifestanți pașnici au fost împușcați de forțele regimului. La moartea sa, Khamenei lasă în urmă o țară epuizată și dezbinată, dar și structuri totalitare greu de demontat.
