Gândul zilei
„Sfânta Cruce leagă cerul și pământul prin iubirea nesfârșită și netrecătoare a Lui Hristos pentru lume.”- Daniel, Patriarhul României
Știai că?
În secolul al doilea crucea era făcută pe frunte cu un singur deget (cel mare). Se crede că el derivă din semnul thau, cu care erau pecetluiți membrii comunității mesianice în viziunea lui Iezechiel (9, 4-6). Începând cu secolul al IV lea, întâlnim obiceiul de a se însemna cu sfânta cruce fruntea, gură și inima. Tendința de a înmulți însemnarea cu mici cruci peste tot trupul, poate fi prefigurarea unui singur semn, mare, al crucii pe care îl facem astăzi.
Pentru a-i combate pe ereticii monofiziți și monoteliți care invocau facerea semnului crucii cu un singur deget ca expresie a învățăturii lor (Hristos a avut o singură fire și o singură voință), s-a stabilit că semnul să fie făcut cu două degete, ca expresie a faptului că în Hristos sunt două firi și două voințe. După secolul al VII lea, Biserica a rânduit ca închinarea să fie făcută cu trei degete, în numele Sfintei Treimi. Semnul sfintei cruci se face astfel: împreunăm primele trei degete ale mâinii drepte, iar celelalte două le lipim de podul palmei. Astfel, cu vârful celor trei degete unite ne însemnăm la frunte, la piept, pe umărul drept și pe cel stâng, rostind deodată cu el: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Când zicem „în numele Tatălui”, ne însemnăm la frunte ; când spunem „și al Fiului”, ne însemnăm la piept; când rostim „și al Sfântului Duh”, ne însemnăm umărul drept și apoi cel stâng, încheind cu „Amin”. Prin acest semn, creștinul primește într-un mod tainic puterea lui Hristos cu care El a biruit moartea, ca și el să poată birui patimile. Se simte totdeauna întărit, păzit de cel rău prin acest semn, după cum și cânta Biserica: „Doamne, armă asupra diavolului, crucea Ta o ai dat nouă”.
Pecetluirea cu acest semn în Biserica începe încă din pruncie. La a opta zi după naștere, preotul binecuvîntează pruncul în chipul crucii, rostind asupra lui: „Să se însemneze Doamne lumina fetei Tale peste robul Tău acesta… și să se însemneze crucea Unuia-Născut Fiului Tău în inima și în cugetul lui”. La Botez și la ungerea cu Sfântul Mir se însemnează în chipul crucii toate simțurile și încheieturile, rostindu-se: „Pecetea darului Sfântului Duh”. În chipul crucii preotul binecuvîntează credincioșii; cu această începe săvârșirea Sfintelor Taine, sfințește darurile aduse la Altar și toată zidirea. Crucea cuprinde întregul orizont al vieții noastre: se zugrăvește pe sfintele vase, pe veșminte, pe cărțile de cult; se vede ridicată la unele răspântii de drumuri și se așează la căpătâiul celor adormiți.
Pilda zilei
Puterea Sfintei Cruci
Un tânar dornic de aleasă învățătură s-a dus odată la o mânăstire , să-i ceară sfat unui bătrân călugăr.
-Părinte, dați-mi , vă rog o carte din care să pot învăța cel mai bine cum trebuie să fie un creștin ; cum trebuie să gândească, ce trebuie să facă; o carte care să-mi explice aceste toate lucruri !
Călugărul i-a spus că are o asemenea carte în chilia sa și s-a dus să o aducă, însă, după căteva clipe , s-a întors ținând în mână o cruce pe care i-a întins-o tânărului . Văzându-l mirat, i-a spus :
-Fiule, crucea este cea mai de seamă învățătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel ce înseamnă să iubești , fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu. Cel ce știe să-și poarte crucea , poartă cu el în același timp , harul și iubirea Domnului . De aceea , crucea nu este o povară, ci o bucurie ; când te dăruiești celui drag, nu o faci cu tristețe și cu reținere ci cu bucurie și entuziasm . Crucea înseamnă, deci , curaj, răbdare, dar mai ales dragoste.
Doreai o carte pe care să o citești cu ochii și a cărei învățătură să îți lumineze mintea . Iată, în schimb, crucea-o carte pe care o vei citi cu sufletul și a cărei învățătură îți va lumina întreaga viață.
„Crucea , izvor de tămăduire, ușa Tainelor, arma păcii, veselia sufletului meu.”
Tradiții și superstiții
*Ziua Crucii sau Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită de creștinii ortodocși în data de 14 septembrie și este o zi de post negru și rugăciune
*Ziua Crucii este considerată data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Calendarul popular consemnează această zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui.
*În Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăguna, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli.
*Nu este bine ca, de Înălțarea Sfintei Cruci, să se mănânce usturoi, nuci, prune și pește. Este recomandat să se țină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului și a trupului.
*Se mai spune că nu trebuie să faci alte munci, cu excepția culesului strugurilor, al nucilor și al ramurilor de alun din pădure. De asemenea, nu este bine să omori șerpii sau gângăniile, pentru că vei fi pedepsit.
*Se mai crede că, pentru a avea noroc tot anul, trebuie să sfințești niște monede și să le păstrezi în portofel, alături de o cruciuliță. În acest mod vei avea parte de belșug și spor în muncă.
*Oamenii merg la biserică şi dau de pomană ulcele noi, pline cu apă curată și miere, împodobite cu fir roşu, acoperite cu un colăcel/covrig şi o lumânare.
Sursa: Realitatea Spirituala